VANATOARE

Dresaj standard pentru cainii de vanatoare

- prepelicari (sarcina lor este cautarea si gasirea vanatului mic, cu pene sau par, si semnalarea lui prin pontare sau aret – Brac German, Pointer),

- scotocitori (ei nu semnalizeaza vanatul gasit prin aret, rezumandu-se la a-l starni doar latrand si cautand la distanta nu prea mare, fata de vanator – Cocker, Springer, Clumber, Sussex Spaniel),

- caini aportori (cei care aduc vanatul mic impuscat – Labrador, Golden Retriever),

- gonitori – limieri (care urmaresc vanatul mare ranit – Limerul Hannoveran Englezesc sau Bloodhound),

- caini de vizuina si hartuitori (Teckel, Fox-Terrier cu par neted sau sarmos, Airedale Terrier si Jagdterrier caine ce este recomandat pentru vanat mare (porc mistret, capra, urs),

- ogari (Ogarul Englez – Greyhound, Ogarul Rusesc – Barzoiul).

3. Terrierii. Sunt rase de câini pentru vânătoare, răspândite pe întreg mapamondul, de talie mijlocie, uneori chiar mică, robuşti, musculoşi, cu deosebită mobilitate şi agresivitate, curajoşi, dinamici, agili, rezistenţi şi perseverenţi. Etimologic, numele de terrier vine de la latinescul Terra (pământ) şi defineşte câinii care vânează în pământ, adică în vizuini, acolo unde se găseşte vânatul reprezentat de vulpi, dihori, bursuci. Unele rase de terrieri au mai fost folosite şi la vânatul mare — mistreţi, urşi şi chiar cerbi —, pe care îi atacă cu mult curaj.

Dar, în ultimele două decenii, terrierii au devenit şi câini de companie sau poate au fost dintotdeauna, dar erau folosiţi şi la vânat. Mi-aduc aminte că, doctorand fiind la Facultatea de Medicină Veterinară din Splaiul Independenţei 105, Bucureşti, îl urmăream, pe aleile dintre clinici, pe isteţul Teri. Era câinele prof. dr. docent Eugeniu Paştca, care făcea nenumărate drumuri de la disciplina de Anatomie la cea de Semiologie şi invers, aşteptându-şi stăpânul, sub privirile admirative ale studenţilor.

Terrierii se aseamănă între ei. Astfel Welsh-Terrierul, Airedal-Terrierul şi Fox-Terrierul se deosebesc mai mult prin colorit şi micile diferenţe de talie. Scottish Terrierul şi Skye Terrierul au picioare scurte. Bedlingtonul seamănă foarte mult cu un miel. Nemţii au terrierul lor, Jagd terrierul autohton. În Africa sunt două rase mai cunoscute, Basenji şi Terrierul de Congo, folosite cu succes la vânătoare. Terrierul de Congo, poate, este singura rasă de câine care nu latră, dar care scoate sunete ce înlocuiesc lătratul.Rasele de câini din grupa

4. Teckelii. Sunt câini de vânătoare, iar în ultimul timp şi de agrement (Teckel Arlechin). În limbajul curent sunt numiţi „şoricari”, denumire improprie pentru această rasă. Unii îi mai numesc „baseţi”. Nu este corectă nici această denumire, deoarece baseţii, chiar dacă sunt strămoşii lor, au o talie mult mai mare şi aparţin grupei 5.Rasele de câini din grupele 5, 6, 7 şi 8 sunt de vânătoare şi reprezintă fala speciei canine. Dintre acestea, cele mai reprezentative rase sunt Pointerul şi Bracul, rase de aret, adică au învăţat să caute vânatul cu pene, apoi să-1 semnaleze vânătorului prin pontare, ridicând un picior din faţă, şi să rămână în această poziţie până vine vânătorul.

Retrieverul este un câine de aport — adică găseşte vânatul doborât şi tot el îl aduce vânătorului. Limierii sunt câinii specializaţi în urmărirea vânatului rănit. Majoritatea câinilor de vânătoare pontează, dar şi aportează. Se poate vorbi de o „specializare”, în sensul că unii câini de vânătoare lucrează mai bine la şes, la mlaştină sau la baltă. Unor câini de vânătoare le place apa. Alţii (Cockerul) devin foarte utili, descurcându-se excelent în mărăcinişuri, pe malul râurilor sau păduri. Pentru condiţiile de relief şi climă în ţara noastră cel mai răspândit câine de vânătoare este Bracul german.