LABRADOR
Se pare ca Labradorul Retriever isi are originile in provincia Newfoundland din Canada, fiind la inceputuri un caine de aport. Cunoscut si sub numele de Cainele Sfantului Ioan, era folosit de pescari la prinderea pestelui deoarece labradorul este o rasă de caini carora le place sa se scalde in apa si sa innoate. Dupa cum spune si numele “retriever” este si un caine de aport.
O alta teorie cu privire la originea Labradorului, dar cel mai probabil este faptul ca el a ajuns in Terra Nova odata cu exploratorii Lumii Noi, pescarii si colonistii europeni, englezi sau norvegieni. Cu timpul, conditiile de viata extrem de dure din acel colt de lume au contribuit la modelarea unei rase de caini mai putin obisnuita. Acestia erau inotatori remarcabili, cu blana de o singura culoare, de cele mai multe ori neagra, si se numeau Terra Nova de Saint John, fiind intalniti cel mai des in regiunea capitalei peninsulei Terra Nova. Dupa unii autori britanici, localnicii pescari ii considerau caini ideali, pe care ii praseau si le exploatau calitatile naturale, utilizandu-i la intinderea plaselor de pescuit si la recuperarea pestilor scapati din navod.
A ajuns in Anglia in secolul XIX unde a devenit rapid preferatul nobililor englezi. Foarte apreciat pentru ca nu este agresiv, este inteligent si ager si are o dorinta vizibila de a fi pe placul stapanului. Promovarea rasei se leaga insa de numele Lordului Malmesbury care a decis sa se ocupe de selectia acestori caini renumiti ca plonjori si inotatori. El i-a botezat Labradori, dupa regiunea in care ei isi aveau originea. Tot Lordul a fost acela care a produs primul stramos al rasei.
