COPOI

Copoii sau caini gonitori sunt cotati ca fiind cei mai vechi caini de vanatoare. Stramosul comun al copoilor  din zona euro-asitaica este copoiul celtic a carui caracteristici de baza sunt regasite la toti copoii actuali. Dintre cei mai apreciati la vanatoare: copoiul ardelenesc atat cel de talie mare cat si cel de talie mijlocie, ambii fiind excelenti pentru vanatul cu par, avand si insusiri pentru aport sau scotocire.

Cainii gonitori – hartuitori, cum li se mai spune, au mai multe ipoteze pentru originea lor. O ipoteza  sustine ca aceasta rasa are o vechime de cateva mii de ani, copoiul celtic din Panonia si Dacia (sec. III i.Ch.) si copoiul tatar(sec. V i.Ch.) aceste doua rase s-au incrucisat cu ocazia migrarii popoarelor si au rezultat doua tipuri de copoi (celtic si unguresc) din care au fost selectionate alte doua varietati actuale: copoiul de Panonia (Ungaria si Slovacia) si copoiul Ardelenesc (Romania si Ungaria). Copoiul este o rasa de tip vechi ce are sarcina sa semnaleze, sa goneasca si sa hartuiasca vanatul negru. In timpul goanei chefneste iar cand vanatul este incoltit scoate un latrat jos cu o rezonanta frumoasa, atunci se spune ca “bate pe loc”.

Tot in categoria copoilor intra si grupa limierilor, caini cu simtul olfactiv foarte fin, capabile sa gasesca vanatul ranit, chiar dupa kilometrii, putand sa ia urma darei de sange fara greseala. Cei mai cunoscuti dintre limieri sunt: bloodhoundul originar din Anglia (provine din Saint Hubert) care este folosit chiar la urmarirea infractorilor, limierul hannoveran, limierul de munte bavarez (ambii avandu-si originea in Germania). In prezent, vanatoarea cu copoi este interzisa, dar se practica folosirea lor pe post de limieri.