Hannoveran Englezesc

Este un caine originar din Germania, cu un nas foarte bun, fiind folosit la vanatoare pentru urmarirea vanatului pe urma de singe. Hanoveranul s-a dezvoltat aproape neschimbat din cainele liam din Evul Mediu. Câinele Liam, din sectiunea rasei Bracke, a jucat un rol important pe vremea stabilirii drepturilor clanurilor germanice (500 i.e.n).

Cu inventarea armelor de foc, vânarea animalelor mari s-a schimbat. Era nevoie de câini pentru căutarea vânatului rănit. Aceasta rasă de câini a oferit cele mai bune condiţii. În mod special teritoriul de vânătoare hanoveran, în cadrul regatului de Hanovra, a dezvoltat această specie mai departe şi a păstrat metodele consacrate de mânuire a acestei specii.

Din 1894 « Verein Hirschmann e.V. » a fost înregistrat şi a avut grijă de această specie şi tot în acest club s-a stabilit şi numele speciei.

De atunci creşterea acestor câini a continuat strict pentru abilitatea lor de muncă şi câinii sunt folosiţi exclusiv la vânătoare de vânat mare, în mod special celor copitate.

Descriere generală: În general hanoveranul este de dimensiuni medii, bine proporţionat şi puternic. Picioarele cu muşchi puternici îl califică pentru muncă neîncetată. Picioarele prea lungi ar afecta eficacitatea sa când trebuie să lucreze cu botul la pământ şi nici nu sunt caracteristice acestei specii. Pieptul larg şi adânc lasă destul loc plămânilor, astfel permiţând urmăriri lungi şi grele. Fruntea puţin ridată şi ochii închişi la culoare produc efectul de seriozitate specific acestei specii. De asemenea, culoarea blănii, care variază de la roşcat la cafeniu şi până la negru.

Comportament/ temperament:

Calm şi sigur de sine. Sensibil cu îngrijitorul său, pretenţios cu străinii. Capacitate ridicată de concentrare în orice fel de muncă de urmărire, şi loialitate faţă de vânătorul responsabil.

Mişcarea:

Flexibilă, mişcarea preferată la lucru este galopul sau plimbarea.

Pielea: groasă, destul de largă, ridată pe frunte şi pe gât, fruntea ridată este tipică.

Blana:

Părul: scurt, gros, aspru. Ceva mai lung, şi mai aspru spre partea posterioară a coapselor, părul pe coadă este des şi aspru, puţin mai lung şi mai aspru în partea inferioară.

Culoarea: roşcat deschis până la închis, mai mult sau mai puţin dungată, cu sau fără mască, pot apărea pete mici, albe pe piept.