American Water Spaniel este o rasa putin cunoscuta in afara Americii de Nord.

Sunt caini extrem de prietenosi si cu un simt olfactiv demn de invidiat. Vanatorii ii apreciaza pentru felul cum aporteaza pasarile vanate chiar din mlastina sau de pe luciul apei si cum ia urma vanatului. Este un caine cu insusiri de companion, ceea ce il face sa fie apreciat si ca animal de companie. In casa se adapteaza foarte bine, dar e de preferat sa aveti o curte da cativa metri in care sa se zbenguie in voie.

American Water Spaniel atinge la greaban pana la 46 cm si are greutatea de maximum  20 Kg. Blana este buclata, deasa si calduroasa, ceea ce ii permite sa nu aiba probleme in perioada rece sau atunci cand inoata. Culorile sunt maro, negru si ciocolatiu. Petele de alb sunt destul de rare si in general apar pe piept sau la picioare. Coada este bine proportionata si oarecum compacta. Capul este larg, fara nici un mot sau ridicatura. Ochii sunt intunecati, bruni sau negri, in concordanta cu blana.

American Water Spaniel este un retriver extrem de competent si se distreaza la vanatoare atat la vanatul cu blana cat si la cel cu pene. Este foarte grijuliu si nu sfarama vanatul in colti, chiar daca alearga cu el pe distante mari. Prietenos si inteligent, isi apara stapanul in orice conditii. In casa se ataseaza foarte mult de copii mici pe care ii trateaza foarte bine. Cu inanitarea in varsta pot deveni temperamentali. Femelele cand intra in calduri sunt mai greu de inteles si actioneaza mai mult dupa instinct, fiind mai greu de stapanit in aceste perioade.

In general au multe caracteristici comune cu un spaniel. American Water Spaniel are o minte ascutita si daca proprietarul este dedicat instruirii sale poate atinge performante de varf. In general este o rasa care exceleaza la formarea profesionala.  Tehnicile de dresaj Harsh nu sunt indicate la aceasta rasa, ba, din contra,  pot transforma cainele intru-un speciment timid sau chiar unul care musca de teama.

American Water Spaniel nu trebuie sa vaneze neaparat pentru a fi fericit. Sunt animale de companie foarte placute si nu au nevoie de dresaj special pentru aceasta. Iubeste compania oamenilor. Uneori latra excesiv.

American Water Spaniel a aparut la jumatatea secolului 19 dar originea sa este un mister nedescoperit pana acum. Majoritatea proprietarilor si crescatorilor de American Water Spaniel sunt situati in regiunea Marilor Lacuri in Wisconsin, in zona raurilor Fox River si Wolf, acolo unde se crede ca a aparut rasa. Nu exista documente care sa ateste acest lucru, dar, Doc Pfeifer din New London, Wisconsin, omul creditat cu obtinerea recunoasterii pentru aceasta rasa in anii 1920, crede că American Water Spaniel a fost dezvoltat de trecerea (acum disparuta) English Water Spanielul si  Spaniel Field (acest adin urma seamana la fizic foarte mult cu actualul American Water Spaniel).

American Water Spaniel-ul a fost dezvoltat ca un caine de vanatoare.

Vanatorii aveau nevoie de de un caine bun care sa poata lucra foarte bine si pe teren drept, si pe apa sau in mlastina, care sa poata fi transportat cu canoea sau cu un schif, si  care sa ocupe putin loc intr-o barca. Dezideratul a fost atins prin crearea American Water Spaniel, ce are insusirile ideale atat la vanatoare cat si la drum in barca sau in masnile de acum. Este o rasa careia ii place apa, si inoata fara probleme.

American Water Spaniel nu a fost recunoscut oficial ca un caine de rasa pura, pana cand Unite Kennel Club nu  a facut acest lucru în 1920, urmata de Dog Field Stud in 1938, si, în cele din urma de catre American Kennel Club in 1940. Acesta a fost făcut caine de stat din Wisconsin în 1985.

Dupa ce a atins apogeul de popularitate, probabil, undeva intre anii 1920 şi 1930, American Water Spaniel-ul a devenit “Forgotten american” de mai multe ori în istoria sa.  Totusi, cu tenacitatea de spiritul care exemplifica acest caine mic maro, entuziasti rasei au reusit sa mentina o populatie rezonabila ca nu este de natura sa dispara de pe scena in orice moment in curand.

American Water Spaniel se intelege bine cu copii, deci merita crescut si ca un caine de companie.

American Foxhound este varul de peste ocean al Foxhound-ului englezesc.

Este o rasa crescuta pentru vanatoarea in haita mai ales pentru vulpi. Lucreaza foarte bine in echipa, au sarcini bine definite si nu se interpun.  Sunt foarte apreciati de vanatori si datorita nasului excelent.

Sunt caini supli, robusti, cu picioarele inalte si osoase care nu au probleme pe teren acoperit de iarba, in padure sau in mlastini. Ajung pana la o inaltime de 75 cm la greaban si greutati de pana la 35 kg.  Unii crescatori pun pe seama dietei felul cum arata American Foxhound. In unele canise, sunt hraniti cu o varietate de paine numita “paine de caine” ce nu le permite sa acumuleze masa musculara in exces si ii tine supli.

Au picioarele foarte lungi, drepte, osoase, pieptul nu foarte larg, craniul mare, bombat si botul lung. Urechile sunt prinse jos si largi. Ochii sunt caprui sau negri, mari. Corpul le este acoperit de un par scurt, aspru de culoare maro, alb, negru sau cafeniu.  Seamana foarte mult cu Beagle doar ca sunt mai inalti decat acestia si au picioarele mai lungi.

American Foxhound este un caine dulce, loial si foarte iubitor de casa.

Ca in cazul tuturor cainilor de haita au nevoie de socializare constanta si de o instruire atenta. Proprietarul unui American Foxhound trebuie sa aiba in vedere exercitii fizice ample, campanii de vanatoare cat mai lungi si cat mai dese pentru ca un American Foxhound plictisit in casa sau in curte, stie sa isi gasesca singur o modalitate de distractie. Sunt caini inteligenti care inteleg cum se deschide o usa, un zavor sau cum se scoate o lesa. Daca ii lasati pe cont propriu, puteti sa va luati adio de la orice intalnesc in jur: hartie, covoare, usi, mobile, papuci, fac tot gelul de nebunii cu sulurile de hartie, etc.

La vanatoare, American Foxhound se transforma pe data intr-un razboinic.  Odata ce a luat urma cu botul in vant, ignora orice comanda, instinctul pune stapanire pe el si nu mai asculta de nimeni. Multe accidente de vanatoare au fost inregistrate cu American Foxhound, dar, vanatorii ii prefera.  Inteligenta ii ajuta sa nu fie imprudenti, chiar daca urma ii duce pe o strada circulata de masini. Stiu sa se fereasca.

In general traiesc in armonie cu membrii familiei. Trebuie evitat totusi  sa detineti un American Foxhound la bloc sau in apartament. Nu trebuiesc lasati singuri perioade mari de timp. Se inteleg foarte bine cu copii, mai ales cu copii foarte mici dar este bine sa nu fie lasati impreuna nesupravegheati. Este un caine de talie mare, si chiar ar fi o imprudenta sa fie nesupravegheati. Au nevoie de miscare si nu sunt caini de apartament. Daca nu aveti curte, trebuie plimbat si este indicat sa parcurga cativa kilometrii zilnic.

Nu uitati ca American Foxhound sunt apreciati mai ales pentru vanatoare.

American Cocker Spaniel provine din varul lui din Anglia.

Primul Cocker a fost adus in America de catre fratii Pilgrim. American Cocker Spaniel a aparut prin selectia cainilor din rasa Cocker Spaniel Englezesc, adusi in Statele Unite dupa anul 1880, fiind de talie mai mica decat stramosul sau si avand o conformatie diferita fata de acesta.

Astfel, in jurul anilor 1950, cele doua rase erau foarte diferite astfel  incat a fost necesara separarea lor, fiecare fiind catalogata de sine statator si recunoscuta oficial.

In prezent, cainii din rasa American Cocker Spaniel sunt foarte apreciati pentru frumusetea si eleganta lor.

Arata deosebit cu urechile lungi si care atarna, cu capul aproape  rotund si imbracati cu o blana abundenta, catifelata, de marime medie. Au botul lat, adanc si larg, cu falci patrate.

Nasul American Cocker Spaniel este intotdeauna negru pentru cainii negri, dar poate fi si maro la  cainii de alte culori. Ochii sunt rotunzi, asezati astfel incat sa poata privi direct inainte. Pieptul este adanc, coborat pana la coate sub cutia toracica suficient de larga pentru a oferi spatiu suficient plamanilor si inimii, dar nu atat de lat incat sa impiedice miscarea corecta a picioarelor anterioare.

Coastele sunt bine arcuite si coborate. Spatele este puternic si cu o linie usor descendenta de la greaban la radacina cozii. Picioarele din fata sunt drepte, avand structura osoasa solida. American Cocker Spaniel este un caine armonios din punct de vedere fizic.

Inaltimea ideala la greaban pentru un mascul adult este 38 cm si pentru o femela adulta, 36 cm.

Greutate: 12 – 14 kg.

Durata vietii: 12 – 15 ani.

Culori: crem, negru, cafeniu cu negru, alb cu negru, cafeniu cu alb, alb cu roscat.
American Cocker Spaniel are  temperament,  foarte elegant, cu mers nobil. De remarcat ca alearga cu o viteza exceptionala. Rezistent, activ, vesel, inteligent si prietenos, devotat si atasabil, iubeste mult copiii.
American Cocker Spaniel iubesc pe toata lumea si au nevoie de oameni pentru a fi fericiti. Sunt foarte sociali si parteneri de incredere pe care poti conta. Uneori, pot avea tendinte de evadare si unii dintre ei pot latra destul de mult. Totusi, sunt cel mai usor de dresat si de obisnuit cu prezenta altor animale de companie.American Cocker Spaniel este din acest motiv o rasa de caini foarte populara.

Va recomandam American Cocker Spaniel pentru casa.

Istoria inceputurilor rasei American Akita este aceeasi cu cea a rasei Akita (Japanese Akita),

pasii de dezvoltare fiind identici. Din anul 1603, in regiunea Akita acesti caini ce aveau talie medie erau folositi cu precadere ca si caini de lupta. Din 1868 dateaza primele incrucisari cu rasele de tip Tosa si Mastiff determinand cresterea taliei si pierderea unor caracteristici specifica pentru Akita Japonez – urechile ceva mai mari, drepte si coada buclata.

In 1908 au fost interzise in Japonia luptele intre caini. Rasa a fost totusi regasita in continuare printre rasele japoneze de caini de talie mare, iar in anul 1931 a fost declarata Monument al Naturii. In al Doilea Razboi Mondial Armata Americana ii folosea foarte des in scopuri militare care mai apoi au fost interzise.

La sfarsitul razboiului numarul exemplarelor de American Akita s-a redus dramatic, ceea ce a creat confuzie in randurile crescatorilor acestei rase. Ei au popularizat insa rasa din nou in cativa ani de munca asidua,  insa multe Akita proveneau din incrucisari cu Ciobanescul German sau cu caini Mastiff. Aceste tipuri de exemplare au fost aduse in Statele Unite prin membrii ale fortelor militare americane. Astfel American Kennel Club o accepta ca rasa pura in anul 1972.

In acest moment, American Kennel Club si Japan Kennel Club nu au mai cazut de acord in ce priveste trasaturile unui American Akita standard, iar caracteristicile noilor exemplare s-au departat din ce in ce mai mult de cele tipice unui Akita Japonez (Akita).

Puternic, solid, musculos, American Akita are o distinctie aparte in infatisare.

Corpul este bine proportionat, capul mare si puternic, botul scurt, iar privirea este calma si blanda.

Pentru a etala acea blana deosebit de frumoasa, dubla, cainii American Akita au nevoie de un periaj zilnic. De obicei, ei naparlesc de doua ori pe an si nu le cade parul in rest. Nu este nevoie de spalarea blanii decat in cazuri exceptionale. De asemenea, este foarte indicat, chiar impous la American Akita exercitiul zilnic deoarece acesti caini dezvolta o masa de muschi ce ii formeaza constitutia puternica, de invidiat.
Inaltimea atinge 65 – 71 cm si greutatea intre 40 – 54 kg.
Speranta de viata este de 12 ani, media fiind de 10.
O femela American Akita, la o nastere, aduce pe lume in medie intre 5 si 7 pui.
Susceptibilitatea de boala este medie. Se pot ivi probleme ale ochilor sau displazia de sold destul de des intalnita la cainii de statura mare.
American Akita este astazi un bun caine de paza si companie, loial si curajos, afectuos cu propria familie, iar in fata strainilor rezervat si banuitor. In general linistit, el se poate dovedi uneori incapatanat si pentru a deveni sociabil el are nevoie sa fie dresat inca de mic in acest sens. Se va dovedi, in plus, un inotator remarcabil.

American Akita este considerat pe buna dreptate un “caine cu temperament de urs”.

Cainii de rasa American Akita sunt foarte independenti, activi, inteligenti, tenace, curiosi si pot fi destul de agresivi mai ales cu cainii straini. In familie ei vor fi extrem de atenti, jucausi si veseli daca se simt iubiti .

American Akita sunt de incredere si pentru persoanele cu handicap.

Alpine Dachsbracke este o rasa de caini originara din Austria

obtinuta prin control si incrucisari selective intre teckeli (Dachsunds) si caini de talie mare. Sunt foarte eficienti la vanatoare in a urmari vanatul atins pe distante mari. Cu toate ca sunt de statura relativ mica, Alpine Dachsbracke este folosit la vanatoarea de mistreti, cerbi, vulpi si iepuri. Este foarte apreciat pentru ca ia urma corect chiar si dupa cateva ore.

Aparitia rasei Alpine Dachsbracke se situeaza la jumatatea secolului 19. Astfel printul Rudolf de Habsburg era insotit de acesti caini in vanatorile sale din Egipt si din Turcia.

Aduce ca aspect cu teckel-ul, are picioarele scurte, corpul lung, privirea luminoasa. Este acoperit de blana groasa, scurta de culoare neagra, cafenie sau roscata. La maturitate Alpine Dachsbracke ajunge pana la 15 – 18kg si la o inaltime la greaban de pana la 15cm.

Alpine Dachsbracke este un vanator destoinic,

ce nu este incomodat de inaltime sau povarnisuri. Lucreaza foarte bine in echipa la vanat mare, si nu se da din fata mistretului sau chiar a ursului. Se descurca excelent pe tren inalt, este neinfricat, prietenos si inteligent.  Este foarte apreciat in zonele de vanatoare montana deoarece din cauza staturii, sta “lipit” de pamant mai tot timul, chiar si pe piscurile semete unde ajunge fara efort. Austriecii au gandi un caine de vanatoare care sa fac fata ternului de munte si au reusit sa obtina acest lucru. Este prietenul copiilor si agreaza alte animale pe langa el.

FCI recunoaste Alpine Dachsbracke si il inacdreaza in grupa a6a, copoi,  alaturi de Mountain Bavarez la sectiunea Hounds lesa.

Pentru vanatorii austrieci, Alpine Dachsbracke este partenerul ideal.

Ca istoric, Mastiff-ul este la origine un molos, foarte vechi si care se pare ca a ajuns in Europa odata cu oamenii ce au emigrat din Asia Centrala. Nu se cunoaste exact cum au ajuns in Peninsula Iberica dar faptul este atribuit familiilor de nomazi sau romanilor. Se presupune ca rasa este legata de Mastiff-ul Tibetan dar nu s-au gasit dovezi in acest sens. Ca rasa, Mastiff-ul este considerat vulnerabil din cauza scaderii populatiei ca numar de exemplare si este in prezent apreciat pentru paza dar si ca companion.

Are statura mare, este un caine ce ajunge la 70-75cm (la greaban) iar ca greutate trece de 40kg. Capul este in forma de cap de urs, avand ochi inchisi la culoare, botul nu prea lung iar urechile prinse jos. Corpul este alungit si pieptul adanc.

Roba este formata dintr-o blana scurta pana la mediu, si are aceiasi lungime peste tot. Blana poate fi patata, tigrata sau cu picatele de culoare neagra, cafenie, galben sau alb.

Ca temperament, in standardul de rasa, Mastiff-ul este caracterizat ca fiind un caine sobru. Are o expresie calma si miscari incete, domoale. Comportamentul poate varia de la un exemplar la altul, iar puii cat sunt mici au nevoie de socializare. Din cauza dimensiunilor sale, Mastiff-ul nu este recomandat incepatorilor. Este un potential pericol pentru alti caini, mai ales daca nu este socializat de mic. Este de preferat sa fie condus de o persoana cu experienta si tinut in locuri largi, curti mari sau terenuri deschise. Se maturizeaza incet si au firi independente. De multe ori nu raspund la metodele traditionale de dresaj sau de educatie canina. Mai ales cand este vorba de a invata sa fie supusi…

Nu sunt agresivi, se inteleg bine cu copii, ii ocrotesc dar sunt foarte teritoriali si vor proteja cu viata gospodaria sau pe membrii familei din care face parte.

Mastiff-ul este un caine viguros, sanatos in general, cu probleme de sanatate normale pentru statura sa. Displaziile de sold sunt intalnite, si uneori mai ales in functie de meniul lui zilnic, balonarile.

Alaskan Malamute se pare ca descinde din lupul arctic. A fost  botezat dupa grupul de eschimosi denumit “Mahlemuts”, insa originile precise nu se cunosc nici astazi. Chiar daca primele date referitoare la ei nu sunt mai vechi de cinci sute de ani, nimic nu ne poate spune daca aceaste frumuseti arctice nu au existat dinainte.

La sfarsitul secolului al XIX-lea cainii de tractiune Alaskan Malamute au devenit foarte apreciati si foarte scumpi deoarece erau cei mai buni pentru a inlesni goana dupa aur a aventurierilor ce invadasera Alaska.

De-a lungul anilor ei au fost folositi in continuare pentru a trage saniile, ca si caini utilitari, in ciuda faptului ca viteza lor era ceva mai mica dacat a concurentei husky-ului siberian.

Oricare ar fi originile acestor caini, un lucru este clar: calitatile native ale Malamutului de astazi sunt rezultatul perfectei sale adaptari la conditiile in care si-a dus viata si a muncit timp de secole.

Este un caine puternic, foarte rezistent la frig. In tinuturile de nord mai este folosit si astazi la tractiunea saniilor pentru oameni sau lucruri. Este un caine prietenos si loial, foarte inteligent, de aceea il mai regasim si ca insotitor in expeditii.

Blana este bicolora, gri cu negru sau alb cu negru ; combinatia de culori in general formeaza o “masca” in jurul ochilor. Crescut in tinutuile nordice, blana sa este foarte deasa si lunga, dar foarte lucioasa si foarte moale la atingere. Pentru a ramane la fel de frumoasa si deasa trebuie periat des – cam de 3 ori pe saptamana.

Inaltimea pieptului corespunde aproximativ cu jumatatea inaltimii la greaban, punctul cel mai coborat al pieptului fiind situat exact in spatele antebratului. Lungimea corpului, masurata de la punctul umarului la punctul fesei depaseste inaltimea la greaban.

Membrele posterioare trebuie sa fie puternice. Vazute din spate, atat static cat si in miscare, ele sunt perfect paralele cu membrele anterioare. Cainele nu trebuie sa aiba posteriorul prea ingust sau prea larg. Pintenii sunt considerati un defect si trebuie cupati imediat dupa nastere. Coapsele sunt foarte muscularizate.

Talia cautata pentru lucru este de 63,5 cm la greaban pentru o greutate de 38 kg la mascul si 58,5 cm la greaban pentru o greutate de 34 kg la femele.

Speranta de viata este de 12 pana la 15 ani.

O femela da nastere in medie la 6 pui.

Alaskan Malamut-ul este, in general o rasa rezistenta in ce priveste sanatatea. El este predispus a displazie a soldului, dar nu mai mult decat orica rasa de talie mare. O alta boala intalnita la cainii din aceasta rasa este chondrodysplazia, cunoscuta si sub denumirea de dwarfism, motiv pentru care unele cluburi solicita certificari OFA, CERF si CHD (dwarfism test) ale parintilor exemplarului.

Malamultul este un caine afectuos, prietenos si nu este cainele cu un singur “stapan” si are aptitudinile necesare pentru a fi un bun caine de salvare.

Condiitiile aspre de viata din tinuturile inghetate au determinat ca, in timp, acesti caini de sanie sa capete o gandire independenta devenind in unele cazuri chiar incapatanati.

Nu este potrivit pentru apartament deoarece va fi un caine care va “demola” tot, are nevoie de o curte mare, cu gard inalt si bine ingropat in pamant (ii place sa sape). Trebuie ferit de temperaturile ridicate.

Este foarte important sa socializati de mic puiul de Alaskan Malamute pentru ca el sa nu fie agresiv in prezenta celorlalti caini la maturitate, iar cand sunt adulti ei nu trebuie lasati nesupravegheati in prezenta copiilor pe care ii pot rani chiar si prin simple gesturi, fiind caini de talie mare.

In perioada dintre dinastia Tokugawa, pana la dinastia Taisho, a fost instruit si crescut pentru lupta, datorita taliei mari si a conformatiei puternice. A fost declarat monument al naturii de catre guvernul japonez, si crescut in Japonia sub numele de Akita Inu. In multe tari, rasa este separata in doua, adica, Akita Inu, rasa japoneza si Akita Americana.

Astazi rasa face parte din grupa cainilor utilitari, folositi si creati pentru paza si aparare.

Este un caine cu o alura robusta, viguroasa, solid, bine proportionat totodata cu un aspect deosebit ce emana blandete si grandoare. Capul este puternic si musculos, avand botul scurt. Akita este ceva mai lung si mai putin inalt, cu un piept mare si adanc. Fata are forma unui triunghi usor tocit la unul dintre varfuri, fruntea larga, stopul bine marcat, la fel ca si silonul frontal. Urechile sunt mici si ascutite.

Ochii sunt mici, inchisi la culoare si de forma triangulara. Linia superioara a nasului este dreapta si scurta, trufa este mare, neagra (maro este permis doar la Akita Alb, dar chiar si in acest caz este preferat negrul); buzele sunt negre, iar limba este roz. Muscatura este in foarfeca.

Coada si-o poarta in sus si arcuita peste spate. Forma picioarelor si structura specifica fac din acest caine un bun inotataor. Blana dubla este compusa dintr-un strat exterior impermeabil, aspru si un sub-strat format din par fin si subtire. Culorile blanii trebuie sa fie albul pur, rosul si culoarea susanului. Nu sunt permise petele negre in jurul ochilor. Naparleste de doua ori pe an, destul de abundent iar intretinea blanii este destul de pretentioasa. Nu trebuie spalt dacat rar, atunci cand se impune udarea blanii in totalitate.

Culori: rosu, alb pur, maroniu deschis sau culoarea susanului.

Greutate: mascul: 34-54 kg; femela: 34-50 kg.
Inaltime: 67 cm la masculi, respectiv 61 cm la femele.
Durata vietii: pana la 15 ani.

Ca temperament, Akita tind sa fie foarte incapatanati, de aceea, dresajul trebuie sa fie ferm, sa insemne si sa nu fie lasati sa faca ce vor, atunci cand li s-a dat o comanda. Este nevoie de rabdare si perseverenta la dresaj, pentru ca au tendinta sa se plictiseasca repede. Akita are nevoie de familia sa. Obisnuieste sa scoata sunete foarte interesante.

Are abilitati de vanator, este priceput si se descurca foarte bine la vanat mare pe zapezi. De multe ori a fost vazut luptandu-se cu ursi.

Akita sunt excelenti companioni, mai ales atunci cand cresc impreuna cu copii. Nu lasati un exemplar de Akita singur, ore in sir in curte, nesupravegheat, deoarece tind sa dezvolte probleme de personalitate si devin foarte stricatori in curte, datorita plictiselii. In principiu sunt caini de haita, creati sa fie sociabili, de aceea, izolarea le produce un stres foarte mare.

Akita este un caine in generaol  docil, dar uneori te poate prin spontaneitate. Grijuliu si foarte afectuos cu familia sa, este inteligent, curajos si fara teama. Este plin de dorinta de a placea si de aceea are nevoie de un dresaj foarte ferm inca de pui. La maturitate, Akita este un caine de paza de prima clasa.

Femeile japoneze isi lasa adesea copii in grija acestor caini. Sunt extrem de credinciosi si buni companioni. Akita este foarte agrsiv cu alti caini si animale si de aceea nu ar trebui sa i se permita sa stea liber in preajma acestora. Daca este agasat, are tendinta sa muste. Copiii trebuie sa aiba grija sa se poarte cu gentilete cu acesti caini. Sunt capabili de ferocitate, dar cu un antrenament ferm, pot deveni caini buni.

Cel mai renumit exemplar al rasei a fost Hachiko, un caine recunoscut in Japonia pentru loialitatea sa. Atunci cand stapanul sau a murit, Hachiko s-a intors in gara in care isi astepta de obicei stapanul in fiecare zi, pana la sfarsitul zilelor sale. Astfel, in Gara Shibuya, se gaseste si azi o statuie in marime naturala a lui Hachiko.

Capul are aceeasi culoare cu botul cu un stop putin pronuntat. Ochii sunt mici si inchisi la culoare. Urechile sunt mici in forma de V, iar pliul urechilor este deasupra liniei superioare a fruntii. Are  pieptul proeminent. Airedale Terrier poarta coada scurta  aproape vertical.

Muscatura o au  in forma de foarfeca, rareori in cleste.

Inaltime: mascul 58 – 61 cm; femela 56 – 59 cm. Greutate: mascul 23 – 29 kg; femela 18 – 29 kg. Culoarea parului: corpul negru sau cenusiu; capul, urechile si picioarele brun-galbui.

Sunt inteligenti, placuti si loiali. Pot fi dresati la cel mai inalt nivel, datorita gradului de supunere mare de care pot da dovada.Trebuie sa invete sa asculte de comenzi, pentru ca au tendinta de a deveni ei sefi in familie, ducand la neascultare si la un caracter cu o personalitate proprie. Le place sa se joace foarte mult cand sunt catei. Daca nu sunt dresati cum trebuie, pot avea un caracter aspru. Nu sunt dificil de dresat, dar nu raspund la metode de dresaj dure.

Cainii din aceasta rasa trebuie sa se simta iubiti si respectati. Sunt curajosi si protectivi. Cu cei straini sunt moderati ca semne de prietenie. Au o puternica dorinta de a place stapanului.

Airedale Terrier este un caine suficient de inteligent ca sa priceapa repede ce are de facut, dar daca insisti pe aceiasi tema, s-ar putea sa se plictiseasca. Provoaca-l, tenteaza-l, fa o intrecere, cu multe variatii. Daca dresorul este priceput, acest caine se comporta foarte bine in numeroase domenii, inclusiv aparare. Se comporta bine in general in compania altor animale de casa, inclusiv pisici, dar uneori incerca sa se impuna si sa domine ceilalti caini. Aceasta depinde de dresajul pe care l-au primit si de personalitatea fiecarui caine. Airedale Terrier fiind un caine de talie mare, nu este recomandat pentru viata de apartament. Sunt caini foarte activi si le trebuie cel putin o curte de dimensiuni medii.
Aceasta rasa a fost crescuta pentru munca activa, si de aceea au nevoie de multa miscare. Multora le place sa se joace cu mingea, sa inoate sau sa aduca obiecte. Ajunsi la maturitate alearga bucurosi alaturi de bicicleta. Fara indeajunsa atentie si exercitiu Airedale Terrier va deveni nelinistit, agitat, se va plictisi.

Tara de origine a rasei Affenpinscher este  Germania, in limba populara,  “affen” inseamna “a face haz” si “pinscher” inseamna “terrier”. In general folositi ca si caini de casa in partea de sud a Germaniei, au fost destul de populari in secolul XIX. Ca aparitie scrisa, Affenpinscher-ul apare in anul 1879.
Infatisarea Affenpinscher-lor, cu capul incadrat de fire de par ce il fac sa arate ca o maimuta, si avand statura mica ii faceau foarte populari printre copii.  Culorile variaza  de la galbui, roscat sau alb-gri la gri inchis, gri apropiat de negru si negru curat.

Se considera ca Affenpinscher sunt stramosii celorlalte 2 rase, Grifonul belgian si Grifonul de Bruxelles, care au de asemenea asa numita “fata de maimuta”. Affenpinscher a existat in doua marimi, cea mica supravetuieste astazi, iar cea mare a disparut.  In cazul cainilor din rasa Affenpinscher lungimea si inaltimea trebuie sa fie aproximativ egale astfel incat fizicul sau sa para cat mai patrat si compact.

Au craniul rotund rareori, putin alungit, nu prea greu, capul este ridicat, cu fruntea bine pronuntata si stopul bine definit. Trufa este rotunda si neagra. Botul este scurt si drept, fara a fi curbat in partea de sus. Buzele sunt negre, foarte aderente la structura osoasa.

Ochii negrii, sunt rotunzi si incercuiti de firele razlete de par negru. Gatul este drept, destul de scurt, dar puternic. Umerii trbuie sa fie drepti, nu scosi in afara sau indreptati in interior. Umerii indreptati in exterior sunt considerati defect grav.

Labele din fata sunt drepte si degetele stau foarte bine sub corp. Picioarele din spate sunt o idee mai lungi decat cele din fata. Unghiile sunt scurte si negre. Coada trebuie sa stea in sus si sa se indoaie putin inspre inapoi cand se misca. Blana nu este moale, ci mica si deasa iar in unele parti cu aspect  latoas. Roba trebuie sa fie mai lunga pe umeri, pe gat si  pe cap. Culoarea acceptata de FCI ( Federatia Chinologica Internationala ) este negru pur, cu stratul inferior tot negru.

Inaltimea Affenpinscher atinge 25-30 cm si greutatea intre 4-6 kg.

Speranta de viata este de 15 ani dar  media se situeaza la 12.

O femela, la o nastere, aduce pe lume in medie un numar de 2 pui.

Sunt destul de rezistenti, si nu sunt foarte multe boli care sa ii doboare. Se pot ivi probleme de rupere a oaselor, aceasta din cauza dimensiunilor mici pe care aceasta rasa le poseda.

Dieta in general este comuna si cu toate ca au apetit destul de sanatos pentru “marimea ” lor, nu sunt pretentiosi. Au  tendinta de a manca in exces, si se ingrasa relativ  usor daca nu sunt supravegheati.

Neinfricati, vigilenti, devotati si uneori irascibili Affenpinscherii sunt caini inteligenti, care au mare incredere in ei si sunt adaptabili la antrenament. Dresajul trebuie inceput de timpuriu ca sa capete forta. Durata exercitiilor este intre 20-40 de minute pe zi, dar sedinta nu trebuie sa fie foarte obositoare.